Economie

Activitatea economica de baza a locuitorilor de la noi era reprezentata de agricultura impreuna cu toate ramurile sale. Cultura cerealelor: grau, secara, a legumelor, a vitei de vie, precum si a pomilor fructiferi se facea in lunca raului Cerna si pe pantele dealurilor, prin defrisari efectuate cu ajutorul focului, destelenindu-se apoi cu ajutorul sapei, harletului sau plugului. La inceputuri alternarea culturilor nu era cunoscuta si de aceea pamanturile cultivate cand erau secatuite si nu mai produceau erau lasate in paragina (pentru a se restructura solul), fiind puse in lucru alte terenuri (constituind si aceasta o cauza a deselor mutari ale vetrelor de sate s.n.). In felul acesta, agricultura are un caracter mutator, cultivandu-se mai ales grau, orz, secara, mazare, in, canepa, iar din secolul al XVIII-lea porumbul care a fost adus din America in urma marilor descoperiri geografice. O alta ocupatie traditionala a fost cresterea animalelor, avantajata la noi de existenta unor pasuni si fanete intinse si productive. Se cresteau cornute mari boi si vaci, cornute mici oi si capre, cabaline, porci, folosite fie la muncile agricole fie la consumul intern, dar si pentru schimb. In cadrul obstii se cunosteau toate mestesugurile menite sa satisfaca nevoile principale ale oamenilor: de hrana, de imbracaminte, constructii de locuinte, nevoile de aparare, nevoilor gospodaresti dar si chiar unele obiecte de lux. Mestesugurile ramaneau totusi in cadrul obstii ca o anexa a agriculturii, fiind strans legate de gospodaria taraneasca, satisfacand nevoile comunitatii din care faceau parte mestesugarii. O parte din productia agricola, vegetala sau animala, ca si cea mestesugareasca era destinata, in perioada mai tarzie a feudalismului, schimbului local sau indepartat, asigurarii celor necesare traiului. Fiind o zona de deal, la noi s-a practicat, inca din cele mai vechi timpuri, pomicultura, locul central ocupandu-l cultura marului, parului, prunului si nucului. Deoarece se produceau cantitati de fructe peste necesarul propriu, fructele de mar si par in stare proaspata erau desfacute in satele de campie sau pe piata orasului Craiova, de unde locuitorii comunei noastre isi completau necesarul de cereale, in cadrul schimbului in natura, sau cu bani. Documentele moderne ne amintesc de asemenea de o alta ocupatie si anume fabricarea tuicii din prune, care de asemenea era comercializata in regiunile de campie pe cereale sau bani. Una din ocupatiile principale ale locuitorilor comunei noastre a fost fabricarea varului. Materia prima , adica piatra de var (calcarul) era adusa cu carele de la Baia de Fier, sau din comuna vecina Stroesti, care apoi era zidita in varnite si era arsa cu lemnele care se gaseau din abundenta pe dealurile din jur. Varul ars era dus cu carul cu boi sau cu carute cu cai in zonele de campie, unde se facea schimbul pe cereale sau se valorifica in bani. Una dintre ocupatiile traditionale era si aceea a prelucrarii lemnului care era folosit la constructia caselor, la confectionarea de linguri, fuse, albii sau cosuri, de catre familii de rudari care le schimbau pe produse agricole sau bani, atat pe plan local cat si la balciurile si targurile din apropiere. Si astazi in satul Copaceni din comuna noastra sunt cateva familii de rudari care prelucreaza lemnul si isi desfac produsele muncii lor asa cum procedau si stramosii lor.
1 2 3 4

Istoric

Cea mai veche hotarnicie a unui sat al comunei Copaceni apare in secolul al XV-lea, asa cum reiese din documentul descoperit de domnul profesor Matei Dumitru, in care se arata ca Mihnea Voievod ii da lui Radu Subasu si feciorilor lui .Ca sa fie mosie la Ulmetu din partea Vetelenii insa hotarul sa se stie din dalma Meghii din Balacuri...
Mai mult!

Contact